“Good Omens” by Terry Pratchett and Neil Gaiman

EN:

Quote: “Kids! Bringing about Armageddon can be dangerous. Do not attempt it in your own home.”

SYNOPSIS:

According to The Nice and Accurate Prophecies of Agnes Nutter, Witch– the world’s only totally reliable guide to the future, written in 1655, before she exploded- the world will end on a Saturday. Next Saturday, in fact… Just after tea.

People have been predicting the end of the world almost from its very beginning, so it’s only natural to be sceptical when a new date is set for Judgement Day. This time, though, the armies of Good and Evil really do appear to be massing. The Four Bikers of the Apocalypse are hitting the road. But both angels and demons- well, one fast-living demon and a somewhat fussy angel- would quite like the Rapture not to happen.

Oh, and someone seems to have misplaced the Antichrist…”

And how good does that sound for a story? Incredible, right? Well, if you are that kind of person who doesn’t like spooky stuff, don’t worry. You can read this book. It’s anything but spooky. In fact, it’s really funny.

“Heaven to read, and you’ll laugh like Hell!”–> Time Out

“The Apocalypse has never been funnier.”–>> Clive Barker

“A superbly funny book. Pratchett and Gaiman are the most hilariously sinister team since Jekyll and Hyde.”–> James Herbert

And I hope I convinced you with these feedbacks from some “big guys” like those above.

1) Reading this book from a reader’s point of view:

“Good Omens” is on my top 10 favourite books and there are thousands of reasons why it ended up there. I learned from it that even good people can do bad things. But also, even bad people can do good things. And as an example, we have Aziraphale (the most important angel in the story) and Crowley (the most important demon in the story). These two are, of course, Enemies.

Quote: “But they were Enemies for more than 6000 years. Which made them sort of friends.”

It goes like this: both of them are sent on Earth and their job is some sort of a Godly/ Satanical (whatever the case) Human Resources Recruiter. This meaning: Aziraphale blesses people and makes miracles and good deeds etc. While Crowley is “living la vida loca” and does whatever he wants to and, sometimes, he tempts people, securing souls for his Master, only to be able to tell his superiors that he’s not useless and should be left on Earth some moreOh, and by the way, did I mention that Aziraphale is a book lover and a part-time rare book dealer? Of course, he doesn’t exatcly sell books, but he needed some storage place for his treasures, which is why he decided to open a bookshop.

As about the Antichrist, I’m not going to tell you too much about this, except that the job got a bit… messed up. It suffices to say that two Dukes of Hell gave Him to Crowley, who had to take Him to a hospital run by Satanist nouns and they manged to deliver “The Adversary, Destroyer of Kings, Angel of the Bottomless Pit, Great Beast that is called Dragon, Prince of this World, Father of Lies, Spawn of Satan, and Lord of Darkness” to the wrong family. And this is where the big fun starts…

I’m pretty sure that you’ll find some things in here with which you have to agree, only because you have no good con for it. For example, the authors speak about Crowley’s opinion on people a few times and you have to say that he’s got a point.

Quote: “Oh, he did his best to make their short lives miserable, but nothing he could think up was half as bad as the stuff people thought up themselves. […] There had been times, over the past millennium, when Crowley felt like sending a message back Below saying ‘Look, we might as well shut down Dis and Pandemonium and everywhere and move up here, there’s nothing we can do to them that they don’t do themselves and they do things we never even thought of.”

If you didn’t already find enough reasons to read this book, then let me add one last thing.

Quote: “God does not play dice with the Universe; He plays an ineffable game of His own devising, which might be compared, from the perspective of the other players (everybody), to being involved in an obscure and complex version of poker in a pitch-dark room, with blank cards, for infinite stakes, with a Dealer who won’t tell you the rules and who smiles all the time.”

P.S.: If any of the aforementioned things made you read the book, then you also should give the movie series (of only 6 episodes) a try. Believe me, you won’t regret it.

2) Reading this book from a writer’s point of view:

Ah… My favourite part! Where I have to explain what I learned from Terry and Neil… Gosh, I’ve got too many things to say! But I’ll try to limit myself a little bit.

First things first, do you remember what I said in my previous review of “The Book Thief” by Markus Zusak about the importance of jokes? (If you didn’t read it, go do it after you read this one.) Well, let me tell you that this book is literally full of them. (By the way, I advise you to never drink something while reading it. I did this, and it was an almost fatal mistake, since I choked from laughter). Actually, there’s this interview with the writers, a short amount of time after publishing “Good Omens”, when they said that while they were writing the book, they only tried to make each other laugh. Also, there had been some complications in the process of writing something, since Neil is another kind of human species and is a nocturnal creature, while Terry had a normal sleep schedule. But in spite of this, these guys did a really good job.

Secondly, in order to make a great story, you need well defined characters, each of them having different personalities (for the reader to recognise them easier) and to give each of them something personal like some characteristics out of common, a weird routine, a crazy way to dress etc. (to “plant” the respective character in the reader’s mind). For example: “When meeting Aziraphale, many people formed three impressions: that he was English, that he was intelligent, and that he was gayer than a tree full of monkeys on nitrous oxide. The first two were true.” So how can you not remember such a character?

Then, you need a captivating plot. With side plots. The main plot here is the attempt of Crowley and Aziraphale to stop the world from ending. The side plots are, basically, the life of the other characters important to the story before, and during the Armageddon. As a writer, you need to take into consideration that not only your main character is important in the story and not everyone’s livehave to spin around the main character’s life. Everybody has their own lives and problems. You can use that to create a really good side plot, if you are creative enough to value your resources.

I hope I made you add this novel to your “To-read list” and I’ve awakened your interest for it. Feel free to write your opinion on it in the comments, or tell me what book you’d like to see a reviewfor on my blog. Maybe I will add something on my “To-read list”, too. Also, if you want to get in touch, you can find me on Instagram, Facebook, Twitter, or you can even send me an e-mail, using the links from the Contact page.🙃

LOL ♡ (Lots Of Love)

RO: “Good Omens” de Terry Pratchett și Neil Gaiman

Citat: “Copii! Aducerea Armageddon-ului poate fi periculoasă. Nu încercați asta acasă!”

SINOPSIS (un mic rezumat al cărții):

“Judecând după ,,Frumoasele și corectele profeții ale lui Agnes Nutter, vrăjitoare“- singurul ghid către viitor de încredere din lume, scris în 1655, înainte ca autoarea să explodeze- lumea se va sfârși într-o zi de sâmbătă. Sâmbăta următoare, de fapt… Exact după ceai.

Oamenii au tot scris profeții cu privire la sfârșitul lumii, aproape chiar de la începutul acesteia, așa că e natural să fii sceptic atunci când e setată o nouă dată pentru Judecata de Apoi. De data aceasta, totuși, armatele Binelui și Răului chiar par să se amestece. Cei Patru Motocicliști ai Apocalipsei apar și ei în peisaj. Însă deopotrivă îngeri și demoni- ei bine, un demon obsedat de adrenalină și un înger oarecum fițos- ar fi foarte încântați dacă Ruptura să nu s-ar produce.

Oh, și se pare că cineva a pus Anticristul în locul greșit…”

Cât de bine sună asta pentru o poveste? Incredibil, nu? Și totuși, dacă ești genul de persoană căreia nu-i plac lucrurile înspăimântătoare, nu te îngrijora. Poți citi cartea aceasta. E oricum altcumva, numai nu înspăimântătoare. De fapt, e chiar foarte amuzantă.

“Te simți ca în Rai când o citești, și râzi ca naiba.”–> Time Out

“Apocalipsa nu a fost niciodată mai amuzantă.”–> Clive Barker

“O carte superb de amuzantă. Pratchett și Gaiman sunt cea mai hilar de sinistră echipă, de la Jekyll și Hyde încoace.”–> James Herbert

Și sper că v-am convins cu aceste feedback-uri date de băieții ăștia mari.

1) Citind această carte din punctul de vedere al unui cititor:

“Good Omens” este în top 10 cele mai bune cărți citite vreodată de mine și există mii de motive pentru care a ajuns în acest top. Am învățat din această carte că până și oamenii buni pot face lucruri rele. Dar, de asemenea, oamenii răi pot face lucruri bune. Iar drept exemplu îi avem pe Aziraphale (cel mai important înger din poveste) și pe Crowley (cel mai important demon din poveste). Cei doi sunt, bineînțeles, Dușmani.

Citat: “Dar erau Dușmani de mai mult de 6000 de ani. Iar asta îi transformase într-un fel de prieteni.”

Lucrurile funcționează în felul următor: amândoi sunt trimiși pe Pământ, iar fiecare dintre ei este un fel de Recrutor de Resurse Umane Dumnezeisc/ Satanic (după caz). Asta însemnând că: Aziraphale binecuvântează oameni, face miracole, fapte bune etc. În timp ce Crowley își trăiește viața la maximum, face fix ce vrea, iar, câteodată, ispitește oameni, asigurând suflete pentru Stăpânul său; dar asta numai ca să le poată spune superiorilor săi că nu-i nefolositor și că ar mai trebui lăsat pe Pământ ceva timp în plus. Oh, apropo, am spus că Aziraphale e un iubitor de cărți și că e un dealer part-time de cărți rare? Desigur, el nu prea vinde cărți, dar avea nevoie de un spațiu de depozitare pentru comorile sale, motiv pentru care decide să-și deschidă un anticariat.

Cât despre Anticrist… Nu o să-ți spun prea multe despre asta, în afară de faptul că treaba s-a cam… încurcat puțin. E de ajuns să spun că doi Duci ai Iadului i L-au dat lui Crowley, care a trebuit să-l ducă într-un spital condus de niște călugărițe Sataniste, care au reușit să livreze “Adversarul, Distrugătorul Regilor, Îngerul Răului Fără Fund, Marea Bestie care este numită Dragon, Prințul Lumii acesteia, Părinte al Minciunilor, Odraslă a Satanei, și Lord al Întunericului” familiei greșite. Și aici începe marea distracție...

Sunt destul de sigură că aici vei găsi câteva lucruri cu care va trebui să fii de acord, iar asta doar fiindcă nu vei avea argumente prea bune împotriva lor. De exemplu, autorii expun expun opinia lui Crowley despre oameni de câteva ori și ești nevoit să accepți că are dreptate.

Citat: “Oh, își dădea toată silința să le facă viețile scurte să fie chinuitoare, dar niciuna dintre ideile lui nu păreau măcar pe jumătate la fel de rele ca acelea pe care ei le aveau. […] Au fost vremuri, pe parcursul ultimului mileniu, în care Crowley s-a gândit să trimită un mesaj înapoi Dedesubt în care să spună ‘Uite, am putea foarte bine să închidem Dis și Pandemonium și să ne mutăm aici, sus, nu e nimic din ce le-am putea face noi, ce ei să nu-și fi făcut deja singuri, iar ei fac chestii care nouă nici nu ne-au trecut prin cap.”

Și dacă încă nu ți-am dat motive destul de bune pentru care să citești cartea asta, atunci lasă-mă să mai adaug un ultim lucru.

Citat: “Dumnezeu nu se joacă zaruri cu Universul; ci, mai degrabă, un joc inefabil conceput chiar de El, ce ar putea fi comparat, din perspectiva celorlalți jucători (toată lumea), cu a fi implicat într-o obscură și complexă versiune a unui joc de Poker într-o cameră unde e întuneric beznă, se joacă cu cărți goale, cu mize infinite, și un Dealer care nu-ți va spune regulile și care zâmbește tot timpul.”

P.S.: Dacă vreunul dintre lucrurile mai sus menționate te-a făcut să citești cartea, atunci ar trebui să încerci să te uiți și la serial (care are doar 6 episoade). Crede-mă, nu vei regreta.

2) Citind această carte din punctul de vedere al unui scriitor:

Ah… partea mea preferată! Unde trebuie să explic ce am învățat de la Terry și Neil Dumnezeule, aș avea prea multe de spus! Dar voi încerca să mă limitez puțin.

Mai întâi, îți mai amintești ce am spus în review-ul trecut al cărții “Hoțul de Cărți” al lui Markus Zusak despre importanța glumelor? (Dacă nu ai citit acel review, atunci aruncă-ți un ochi pe acolo după ce-l termini pe acesta.) Ei bine, trebuie să-ți spun că această carte este literalmente plină de ele. (Apropo, te sfătuiesc să nu bei niciodată ceva în timpul lecturii acestei cărți. Eu am făcut asta și a fost o greșeală aproape fatală, dat fiind că mă înecasem de râs.) De fapt, autorii au spus într-un interviu, la puțin timp după publicarea cărții “Good Omens” că în timp ce scriau, ei nu încercau decât să-l facă pe celălalt să râdă. De asemenea, au avut loc ceva complicații în acest proces de scriere, având în vedere că Neil e un alt fel de specie umană, care este o creatură nocturnă, pe când Terry avea un program de somn normal. Însă în ciuda acestui lucru, băieții ăștia au făcut o treabă chiar foarte bună.

În al doilea rând, pentru a face o poveste grozavă, ai nevoie de personaje bine definite, fiecare având o personalitate diferită (pentru ca cititorul să le poată recunoaște și deosebi mai ușor) și să-i oferi fiecărui personaj ceva personal, doar al lui, cum ar fi o caracteristică ieșită din comun, o rutină bizară, un stil vestimentar nebunesc etc (pentru a “planta” personajul respectiv în mintea cititorului). De exemplu: “Cunoscându-l pe Aziraphale, mulți oameni își formau trei impresii: că era englez, că era inteligent și că era mai gay decât un copac plin cu maimuțe pe oxid de nitrogen. Primele două erau adevărate.” Cum ai putea să nu îți amintești un astfel de personaj?

Pe urmă, ai nevoie de un plan narativ captivant. Cu altele ce se desfășoară pe lângă conflictul principal. Aici, acest conflict principal, este încercarea lui Aziraphale și a lui Crowley de a opri sfârșitul lumii. Iar planurile narative de pe lângă, sunt reprezentate de viețile celorlalte personaje importante în poveste, înainte, cât și în timpul Armageddon-ului. Ca scriitor, e nevoie să iei în considerare că nu numai personajul principal e important, iar viețile tuturor celorlalte personaje nu trebuie să graviteze în jurul acestuia. Toată lumea are o viață personală și propriile probleme. Iar tu poți folosi asta pentru a crea planuri narative chiar bune, dacă ești suficient de creativ/(ă) încât să-ți valorifici toate resursele.

Sper că te-am făcut să adaugi acest roman pe lista ta de lectură și că ți-am trezit interesul pentru el. Simte-te liber/(ă) să-ți scrii opinia în comentarii, sau să-mi spui pentru ce carte ai vrea să mai vezi recenzii pe blog-ul meu. Poate chiar voi adăuga și eu ceva pe lista mea de lectură. De asemenea, dacă vrei să iei legătura cu mine, mă găsești pe Instagram, Facebook, Twitter sau chiar îmi poți trimite un e-mail, folosind link-urile de pe pagina de Contact.🙃

LOL ♡ (Lots Of Love)

“The Book Thief” by Markus Zusak~Book Review~

EN:

“Here is a small fact: you are going to die.”

SYNOPSIS:

1939. Nazi Germany. The country is holding its breath. Death has never been busier.

Liesel, a 9-year old girl, is living with a foster family on Himmel Street. Her parents have been taken away to a concentration camp.

Liesel steals books. This is her story and the story of the inhabitants of her street when the bombs begin to fall.”

Quote:
“This novel is narrated by Death”

And this is one of the many reasons why I love this book. Not only does the author narrate from Death’s perspective, but he also gives the readers some information on how he sees this crucial character.

Quote: “First the colours. Then the humans. That’s how I see things. Or, at least how I try.”

1) Reading this book from a reader’s point of view:

If you read this book as a simple reader, you might notice how well it is put together and how each chapter represents a piece of the puzzle- which is Liesel Meminger’s life during the Second World War. She is only a 9-year old girl when this story starts. And her family are Jews. Yeah, a bit of a clichè, right? I mean, how many books are there on the market about Jewish kids? The point is, this one is completely different, and all because the narrator is completely different.


After losing her brother and having her mother sent in a concentration camp, Liesel is being adopted by a German family and gets to live on the Himmel Strasse (Heaven Street).
She goes through a lot of struggle and has a lot of pain to endure for the following 3 years. Of course, she also makes friends and makes beautiful memories with them. But how much fun can you have when you’re beginning to starve?

Oh, and I forgot a small detail: Liesel is the book thief. Yes, I know, it’s not really mind-blowing. At least not in the way I say it, maybe. However, if you’ll read the book, you’ll change this opinion.

2) Reading this book from a writer’s point of view:


Now, if there are any writers-or “to-be” writers here, you guys should know why this novel would be just great for you. As you probably know from your very own experience, there are some really important things to take into consideration when writing a novel.

Firstly, you have to become one with the character from whose perspective you are narrating; you have to live in that world you create (and maybe only get out of there to eat and sleep and use the bathroom). Of course, I’m not telling you to completely give up on reality (even though I myself would quite like to do that sometimes), but just stay there long enough to get to know everyone around and everything that’s going on in there. And… guess what Markus did with this novel! It looks as if he really is the character who says this story. He narrates everything as if he really is Death.

Secondly, if you thought that imagination would be just enough to write a great novel… then you’re completely wrong. I fell into this trap, too. You need something more in a story in order to make it a great one. For example, you need to write some lines which are only destined to make people learn something. See, people like learning stuff. They do it all the time (anyway, most of them do…) Therefore, if you want your book to boom, then you need to leave your readers with some useful information about life, in the first place, and then the other, extra one. And, again… guess what this author did! Personally, I learned a lot of things which I actually apply in the everyday life. I don’t know how or why, but when I meet a situation similar to one in a book I’ve read, the “advising” lines just start ringing into my ears.

And, of course, the last, but not the least, you need a “signature” way of storytelling. You need jokes, action, descriptions, and verwell chosen words, situations, characters, in order to develop an amazing, impressive, inspiring story. I think there’s no need to tell you that “The Book Thief” by Markus Zusak has all of these elements, harmoniously combined and put together in a very smart and creative, yet realistic way.

I hope I made you add this novel to your “To-read list” and I’ve awakened your interest for it. Feel free to write your opinion on it in the comments, or tell me what book you’d like to see a review for on my blog. Maybe I will add something on my “To-read list”, too. 🙃

LOL ♡ (Lots Of Love)

RO: “Hoțul de Cărți” de Markus Zusak

“Iată o mică informație: vei muri, la un moment dat.”

SINOPSIS (un mic rezumat al cărții):

“1939. Germania nazistă. Țara își ține respirația. Moartea nu a fost niciodată mai ocupată.

Liesel, o fată de 9 ani, trăiește cu familia sa adoptivă pe strada Himmel. Părinții ei biologici au fost duși într-o tabără de concentrare.

Liesel fură cărți. Aceasta este povestea ei și povestea locuitorilor de pe strada ei, când bombele încep să cadă.”

Citat: “Acest roman este relatat de către Moarte.”

Iar acesta este unul dintre multele motive pentru care iubesc cartea asta. Nu numai că autorul relatează din perspectiva Morții, dar, de asemenea, el oferă cititorilor informații despre cum vede el acest personaj crucial.

Citat: “Mai întâi culorile. Apoi oamenii. Așa văd eu lucrurile. Sau cel puțin așa încerc să le văd.”

1) Citind această carte din punctul de vedere al unui cititor:

Dacă citești această carte ca un simplu cititor, ai putea observa cât de bine este totul îmbinat și cum fiecare capitol reprezintă o piesă a puzzle-ului care este viața lui Liesel Meminger în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Ea are numai 9 ani când această poveste începe. Iar membrii familiei ei sunt evrei. Da, puțin clișeic, nu? Vreau să zic, câte cărți sunt pe piață despre copii evrei? Ideea este că această carte este complet diferită și totul pentru că naratorul este complet diferit.

După ce și-a pierdut fratele, iar mama ei a fost trimisă într-o tabără de concentrare, Liesel este adoptată de o familie germană și începe să locuiască pe Strada Himmel (Rai). Are multe de îndurat și trece prin destulă suferință în următorii 3 ani. Desigur, își face prieteni și își creează multe amintiri frumoase, distractive cu ei. Dar cât de mult te poți distra, în momentul în care ești înfometat?

Oh, am uitat un mic detaliu: Liesel este hoțul de cărți. Da, știu, nu e chiar “Wow!”. Cel puțin nu în felul în care o spun eu, poate. În orice caz, dacă vei citi cartea, îți vei schimba această opinie.

2) Citind această carte din punctul de vedere al unui scriitor:

Acum, dacă sunt pe-aici scriitori sau scriitori “în devenire”, cred că voi ar trebui să știți de ce acest roman ar fi grozav pentru dezvoltarea stilului vostru.

În primul rând, trebuie să devii una cu personajul din perspectiva căruia povestești; trebuie să trăiești în lumea pe care o creezi (și, eventual, să ieși de acolo numai ca să mănânci, să dormi și să mergi la baie). Bine, nu-ți zic nici să renunți complet la realitate (chiar dacă mie însămi mi-ar plăcea enorm să fac asta câteodată), dar măcar stai acolo destul de mult încât să cunoști pe toată lumea și să știi tot ce se întâmplă pe acolo. Trebuie să funcționezi ca un “Radio-Șanț” clasic românesc; să ai mereu subiecte de “bârfă” despre locuitorii de acolo. Și… ghici ce a făcut Markus în acest roman! Dă impresia că el chiar este personajul care spune povestea asta. El narează totul ca și cum chiar ar fi Moartea.

În al doilea rând, dacă tu crezi că imaginația bogată e singurul lucru de care ai nevoie atunci când scrii o carte… atunci să știi că nu ai deloc dreptate. Am căzut și eu în capcana asta mai demult. Ai nevoie de ceva mai mult într-o poveste pentru a o face una grozavă. De exemplu, e nevoie să scrii câteva rânduri în acea poveste al căror unic scop este să ajute oamenii să învețe ceva. Vezi tu, oamenilor le place să învețe chestii. Fac asta mai tot timpul (bine… nu toți o fac- mai ales in România…*fanii serialului Vulpița și Viorel nici măcar nu vor începe să citească ce scriu eu aici*. Dar majoritatea oamenilor învață non-stop chestii noi, fie că fac asta conștient sau nu.) Așadar, dacă vrei ca romanul tău să “facă furori”, încearcă să scrii lucruri utile, din care oamenii să rămână cu informații despre viață, în general, sau chiar și despre alte subiecte. Și… din nou, ghici ce a făcut autorul acestei cărți geniale! Personal, am învățat multe lucruri utile de aici. Și nu știu cum sau de ce, dar în momentul în care întâlnesc în viața reală o situație similară cu a unei cărți pe care am citit-o, încep să-mi vină în minte toate “sfaturile” cu care am rămas din cartea/secvența respectivă.

Iar acum, ultimul, dar nu și cel din urmă sfat desprins din “Hoțul de Cărți”: ai nevoie de un fel propriu, unic, de a-ți spune povestea. Îți trebuiesc glume, acțiune captivantă, descrieri, cuvinte, situații, personaje extrem de bine alese pentru a-ți putea transforma povestea într-una uimitoare, interesantă, inspirațională. Nu cred că mai e nevoie să amintesc că Markus Zusak deține toate aceste elemente, armonios îmbinate și aduse împreună într-un mod foarte inteligent și realist.

Sper că te-am făcut să adaugi acest roman pe lista ta de lecturi și că am reușit să-ți trezesc interesul pentru ea. Simte-te liber să scrii în comentarii ce părere ai despre carte sau despre postare, sau să spui la ce cărți ai vrea să vezi un review în următoarele postări de pe blog. Poate voi adăuga și eu ceva pe lista mea de lecturi, în felul ăsta. 🙃

LOL ♡ (Lots Of Love)

Intro/ I Am A Bookaholic

EN: First things first, an introduction…

I think I should start by saying a few things about me. Yes, I know, you might not be interested, but it’s just a formality. Don’t worry, I’m not going to talk about myself (at least not that much) in the following posts, meaning that you’ll only have to bear this one, if I’m not asking for too much.

So, I am Patry, I am 16 years old and I’m a highschool student, specialised on mathematics-computer science, intenisve English. Yes, I’m a bit of a nerd, to be honest. But I also am a bookaholic and a to-be writer. See, you can actually combine Maths with literature. It’s a bit weird, though, and I know that I should probably be working at some problems, but here I am, taking a break from that stuff and creating this one.

The thing is that I know I’m not the only one who, when getting hold of a good book, won’t put it down until 3 or 4 a.m. (when my eyes begin to close against my will). I know I’m not the only one who, when going inside a bookstore, either gets out of there with 10 freshly bought books, either 5 minutes before the closing hour (that usually applies if only I don’t have enough money in my pocket right at that moment to buy 10 books and I’d feel guilty for leaving the others alone in there, which is why I decide to keep them company for as much as I can.)

If you feel like there’s nothing better than sitting comfortably in your “special reading spot”, with a cup of tea (or coffee, or whatever you like to drink while reading) and letting yourself float into another dimension, then, believe me, you are in the right place.

I am here to help you do the aforementioned thing, by writing reviews of the books that impressed me the most, the books that changed my life, inspired me (even at writing) and helped me become a better version of myself- and even by posting some of my very own writings. Because, as the title of this post itself might suggest, one could say that my world contains more books than humans… What can I say? Things seem a bit ugly outside the pages of a book.

All in all, if this sounded promising to you, then read on! I hope you’ll enjoy my work. 🙃

LOL

(Lots Of Love)

RO: Mai întâi, o introducere…

Cred că ar trebui să încep prin a spune câteva lucruri despre mine. Da, știu, probabil că nu ești interesat(ă), dar e doar o formalitate. Nu te îngrijora, nu voi mai vorbi despre mine (cel puțin nu la fel de mult), în următoarele postări, ceea ce înseamnă că va trebui să o suporți doar pe aceasta, dacă nu cer prea mult.

Așadar, eu sunt Patry, am 16 ani și sunt o elevă de liceu, pe profilul matematică-informatică, intensiv engleză. Da, sunt puțin tocilară, să fiu sinceră. Dar, de asemenea, sunt o dependentă de cărți și o scriitoare în devenire. Și, aparent, chiar poți combina matematica și literatura. E puțin ciudat, totuși; iar eu știu că acum ar fi trebuit să lucrez la niște probleme, dar cu toate astea, iată-mă aici, luând o pauză de la acel lucru și creându-l pe acesta.

Ideea e că știu că nu sunt singura care, atunci când prinde o carte bună, nu o va pune jos până la 3 sau 4 dimineața (când ochii încep să mi se închidă împotriva voinței mele). Știu că nu sunt singura care, atunci când intră într-o librărie, fie iese de acolo cu 10 cărți proaspăt achiziționate, fie cu 5 minute înainte de ora închiderii (asta se aplică de obicei doar dacă nu am suficienți bani în buzunar chiar atunci ca să pot cumpăra 10 cărți și m-aș simți vinovată că le-am lăsat pe celelalte singure acolo, motiv pentru care hotărăsc să le țin companie cât de mult pot).

Dacă simți că nimic nu-i mai bun decât să stai confortabil în “locul tău special de citit”, cu o ceașcă de ceai (sau cafea, sau orice îți place să bei în timpul lecturii) și să-ți dai voie să plutești într-o altă dimensiune, atunci, crede-mă, ești în locul potrivit.

Eu sunt aici pentru a te ajuta să faci lucrurile anterior menționate, prin a scrie review-uri ale cărților care m-au impresionat cel mai mult, ale cărților care mi-au schimbat viața, m-au inspirat (chiar și la capitolul “mod de scriere”) și m-au ajutat să devin o mai bună variantă a propriei mele persoane- și chiar prin a posta câteva dintre propriile mele scrieri. Deoarece, așa cum însuși titlul acestei postări poate sugera, s-ar putea spune că lumea mea poate conține mai multe cărți decât oameni… Ce pot să spun? Lucrurile par cam urâțele în afara paginilor unei cărți.

Acestea fiind spuse, dacă asta sună promițător pentru tine, citește în continuare! Sper că îți va plăcea!🙃

LOL

(Lots Of Love) (=Multă dragoste)

Intro

Hi, everyone! I am Patry! This seems to be my second site, unintentionally created :))

My previous site was http://patryswritings.wordpress.com

You can go and check it out, I’ll keep on staying active there for some time. But now I’ll focus on this one.

This being said, I will start posting all of the posts that I had on my first blog, one every day, just so I won’t lose them, and then I’ll keep on posting different things here.

Also… I think you deserve some details about my previous blog. So here they are. I have posted there a couple of book reviews, some interviews with writers, short stories of my own, mostly in the Horror/Thriller genre and some manifests about society, in general.

While I’ll be struggling to take care of this site, you can go and take a peek at the previous one.

Thank you for being here!🥰

LOL (Lots Of Love), ♡Patry♡